Moritz Schlick
| Moritz Schlick | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Friedrich Albert Moritz Schlick  |
| Născut | [1][2][3][4] Berlin, Imperiul German[5][6] |
| Decedat | (54 de ani)[1][6][2][3] Viena, statul federal al Austriei[7][6] |
| Înmormântat | Pötzleinsdorfer Friedhof[*] |
| Cauza decesului | omucidere |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | fizician filozof profesor universitar filosof al științei[*] |
| Limbi vorbite | germană[2][8] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Lausanne[*] Universitatea din Heidelberg Universitatea Humboldt din Berlin |
| Organizație | Universitatea din Viena Universitatea Christian-Albrecht Universitatea din Rostock |
| Profesor pentru | Friedrich Waismann[*] , Ludwig Schajowicz[*] |
Modifică date / text  | |
Moritz Schlick (n. 14 aprilie 1882, Berlin - d. 22 iunie 1936, Viena) a fost un filozof german și unul din fondatorii Cercului de la Viena și al pozitivismului logic. A murit asasinat de un student.
Activitatea
[modificare | modificare sursă]Schlick a studiat fizica la Berlin cu Max Planck și a susținut în 1904 o teză asupra reflexiei luminii. S-a orientat în continuare către filozofie și avea să predea la Universitatea din Rostock și din Kiel. În 1922 a fost numit la catedra de filozofie a științelor inductive.
Școala neopozitivistă a izvorât dintr-un seminar al lui Schlick și s-a manifestat în public din 1929 sub denumirea de „Cercul de la Viena” prin publicarea broșurii-program Wissenschaftliche Weltauffassung (Concepția științifică a lumii). Joseph Petzoldt (1862-1929) trecuse la scoală direcția revistei. Primele concluzii s-au făcut cunoscute în Allgemeine Erkenntnislehre (Teoria generală a cunoașterii), lucrare publicată în 1918 unde el abordează succesiv câteva chestiuni importante.
Mai întâi a abordat chestiunea esenței cunoașterii, precizând ceea ce cunoașterea nu este. Astfel ea nu este „intuiție”, sum-ul lui Descartes este un simplu fapt (nu o cunoștință). Prin urmare, el tratează chestiunea gândirii ca problemă; fie problema coerenței cunoștințelor, fie problema definiției judecăților analitice ca fiind întotdeauna contrare judecăților sintetice a căror valoare de adevăr se bazează pe experiență și care sunt întotdeauna a posteriori, fie problema existenței judecăților sintetice a priori atât de manifeste pentru Kant și care se traduc pentru Schlick în problema existenței unei cunoașteri a priori de obiecte reale și aparținând problemelor realității, fie problema relației psihologicului cu logicul (care este o problemă husserliană) dar pe care Schlick o rezolvă.
Nesatisfăcut de epistemologia neokantiană și nici de fenomenologia husserliană, Schlick a fondat o epistemologie riguroasă accentuând analizele lui Ernst Mach, Helmholtz si Henri Poincaré.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Moritz Schlick” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 „Moritz Schlick” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Moritz Schlick” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227.
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Шлик Мориц (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Moritz Schlick”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Dicționar de filozofie, Editura politică, București, 1978
 | Acest articol legat de filosofie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |